Florin-Ștefan Morar: „În opoziție cu variantele clasice ale ghetoului, unde procedeul ghetoizării se traduce printr-o marginalizare sau auto-marginalizare socială, mecanismul ghetoizării în România se manifestă prin procesul unei aglomerări nivelatoare. Din această aglomerare nivelatoare ies totuși la iveală câteva fenomene distincte, ce con stituie dominantele vieții mahalalei proletare sau post-proletare. Pe de o parte avem kitschul proletar ce regulează viața estetică a interiorului blocului impersonal, iar pe de altă parte, la nivel social, un oportunism egoist ghidat de suspiciune politică. Această suspiciune excesivă stimulează pe de o parte o serie de așteptări utopice în principal legate de imaginea omului politic providențial (alătiri de această proiecție s-ar putea adăuga fără probleme așteptarea la fel de utopică în legătură cu Uniunea Europeană care ar rezolva ca prin minune problemele țării) iar pe de altă parte neîncrederea suspicioasă în instituții care prinse fiind într-un mecanism social-politic hipercomplex, tind să se dedubleze interior și să funcționeze personalist și favoritist. Toate acestea, cred, scot la iveală în final, ca structură de adâncime a mahalalei proletare și post-proletare, dincolo de aspectul sărăciei materiale, o sărăsie a imaginației politice, mai precis o incapacitate de a înțelege abstract și nu personalist societatea, și o incapacitate de a crea plauri de acțiune socială bazate pe responsabilitate și încredere.” (p. 12-13)
Ruxandra Cesereanu & Co., România înghesuită (ipotaze ale ghetoului în comunism și postcomunism), Editura Limes, 2006
